Recuperarea activă a pacientului

Programul de recuperare este constituit din totalitatea procedeelor care ajută la recuperarea fizică și psihică a pacienților care au suferit diferite afecțiuni.

Reabilitarea trebuie instituită cât mai curând posibil, pentru a asigura desfășurarea unei vieți normale.

Metodele de reabilitare diferă de la o persoana la alta, însă au același scop:

• dobândirea unui status funcțional care să ofere independenţa şi ajutor minim din partea celorlalte persoane;
• acomodarea fizică şi psihică a persoanei cu schimbările determinate de boală;
• integrarea corespunzătoare în familie şi comunitate.

Funcțiile motorii (folosirea membrelor, mersul) se recuperează după un interval relativ scurt de timp, de aceea este foarte important ca reabilitarea şi recuperarea fizică să se înceapă cȃt mai curând posibil.

Pacientul este încurajat să se ridice din pat şi să încerce să meargă.

Recuperarea inițială variază de la un pacient la altul, în funcție de mai mulți factori, precum: afecțiunea de care a suferit, vârsta pacientului şi bolile asociate.

De asemenea, recuperarea necesită multă răbdare şi sprijin din partea personalului sanitar precum și a familiei și prietenilor.

Reabilitarea iniţială continuă și după externarea sau transferul pacientului într-o altă secție.

Programul de reabilitare include:

• o serie de exerciții fizice;
• tratament medicamentos (dacă este necesar);
• consiliere psihologică;
• încurajarea activităților sociale (plimbările, cititul, privitul televizorului, etc);
• participarea în diferite programe educaționale;
• adoptarea unui stil de viață sănătos;
• încurajarea unor activități care îi pot oferi independenţa necesară desfășurării unei vieți normale.

Reabilitarea este un proces îndelungat care poate să devină frustrant şi care poate să declanșeze episoade recurente de depresie. În acest caz se recomandă consilierea psihologică şi tratamentul medicamentos de specialitate. Tulburările de limbaj şi comunicare pot încetini recuperarea pacientului, astfel că reintegrarea socială poate fi de asemenea mai grea. Este bine ca pacientul să discute cu familia despre frustrările pe care le are, pentru a trece mai ușor peste acestea.

Elemente principale de luptă împotriva durerii cronice

Durerea cronica este larg privită ca reprezentând boala însăși. Ea poate fi mult înrăutățită de către factorii de mediu și cei psihologici. Durerea cronică persistă o perioada de timp mai lungă decât durerea acută şi este rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate și adesea chiar cauzează probleme grave pentru pacient. Semnalele dureroase rămân active în sistemul nervos timp de săptămâni, luni sau ani. Efectele fizice includ tensiunea musculară, mobilitatea limitată, lipsa de energie şi schimbări în pofta de mâncare. Efectele emoționale includ depresie, supărare, anxietate și teama de reîmbolnăvire. O asemenea teamă poate împiedica persoana să revină la propriul stil de viata.

Acuzele frecvente de durere cronică includ:

• Durerea de cap;
• Durerea dorso–lombara;
• Durerea cauzată de boli precum cancerul;
• Durerea artritică;
• Durerea neurogenă (durerea rezultată din lezarea nervilor);

Tratamentul durerii cronice de regulă implică medicamente şi terapie. Medicamentele folosite pentru durerea cronică includ analgezice, antidepresive şi anticonvulsivante. Diferite tipuri de medicamente ajută persoanele cu diferite tipuri de durere.

Unele tipuri de terapie ajută la reducerea durerii dvs. Fizioterapia (cum este stretching-ul) precum și sporturile cu impact redus (cum sunt mersul pe jos, înotul sau bicicleta) pot ajuta la reducerea durerii.

Totuși, prea mult sport sau deloc poate dauna pacienților cu dureri cronice. Terapia ocupațională ii învață pe pacienti  cum să se adapteze ritmului și cum să realizeze sarcinile obișnuite astfel încât să nu le dăuneze.

Terapia comportamentală poate reduce durerea prin metode (cum este meditația sau yoga) care ajuta la relaxarea pacientului şi scăderea nivelului de stres.

Schimbările de stil de viață sunt o parte importantă din tratamentul durerii cronice. Somnul adecvat noaptea şi nu moțăitul ziua trebuie să ajute. Renunțarea la fumat de asemenea, deoarece nicotina din țigări poate face ca anumite medicamente să fie mai puțin eficiente. Fumătorii au mai multe dureri decât nefumătorii.

Majoritatea tratamentelor pentru durere nu vor anula complet durerea. În schimb, tratamentul va reduce gradul de durere pe care îl simte pacientul şi frecvenţa la care apare. Se va stabili împreună cu medicul cel mai bun mod de a controla durerea.